Un altfel de antreprenoriat la Galați - interviu cu Cătălin Dimofte, partea I
Să fii antreprenor în Galați nu e simplu deloc. Dar să fii un antreprenor care introduce servicii noi, care presupun educarea pieței, să știi cum să o faci și să nu te sperii de asta....e și mai greu.
Cătălin Dimofte este unul dintre antreprenorii care văd în concurență parteneri, care regretă că nu a fost niciodată angajat și care vorbește deschis despre greșelile de la început. Când vorbește te privește cu ochi mari și rotunzi și nu ezită să vorbească despre experinețele lui. Un antreprenor cu o perspectivă cu totul deosebită de la care avem multe, multe de învățat.
Cătălin Dimofte este unul dintre antreprenorii care văd în concurență parteneri, care regretă că nu a fost niciodată angajat și care vorbește deschis despre greșelile de la început. Când vorbește te privește cu ochi mari și rotunzi și nu ezită să vorbească despre experinețele lui. Un antreprenor cu o perspectivă cu totul deosebită de la care avem multe, multe de învățat.
-
Se întâmplă că
atunci când vrei să pornești afacerea chiar atunci să apară voci critice care
să te descuajeze. Vi s-a întâmplat și vouă asta?
Da, noi am amânat deschiderea cabinetului un an sau doi din cauza
criticilor. Am fost descurajați, ni s-a zis că sunt alții mai buni...Ok...și ce
dacă sunt alții mai buni, pot să devin și eu mai bun.
Eu am avut gândire de antreprenor, așa m-am născut. Nu am fost
niciodată angajat, am lucrat pe bază de colaborare. Întotdeauna am văzut în
orice problemă o potențială afacere. Poți să reușești oriunde, important este
să găsești cum.
Eu am și un motto: „Nu există boală incurabilă, ci terapeut care nu a
găsit calea spre vindecare”.
-
Știu că ai fost
pasionat de electronică. Cum de ai lăsat electronica pentru hipnoză?
Da, am fost pasionat de electronică, dar îmi
lipsea îndemânarea. Nu puteam să realizez piesele acelea micuțe. În schimb
știam foarte bine partea de teorie. Dar până la hipnoză au fost mulți pași de
parcurs. Hipnoza este una dintre terapiile pe care le folosesc. Eu am pornit pe
drumul terapeutic odată cu un curs despre care eu credeam că se referă la radio
și electronică. Era un curs de radiestezie și inforenergetică și am crezut că e
despre radio, că mai învăț și eu ceva. În primele zile am crezut că vorbesc
prostii. Eu cred în suflet, în chestiile astea cu energie, dar sunt o fire
pragmatică așa că dacă îmi spui o poveste eu trebuie să văd că se concretizează
în viața reală.
Dar s-a întâmplat că a treia sau a patra zi de
curs plecaseră părinții mei la țară cu mașina. Și pun eu să măsor cu ansa și
raportorul ora la care pleacă de la țară și ora la care ajung în oraș (cu ansa și
raportorul se măsoară anumiți parametri). Și mi-a rezultat că pleacă la ora
12.00 și ajung la ora 18.00. Am zis că e imposibil, ei făceau 2 ore, măsor eu
greșit.
Surpriza a fost că au intrat în casă exact la ora și minutul respectiv. Am rămas surprins...Și i-am întrebat la ce oră au plecat. Mi-au răspuns că la 12.00. Și de ce ați ajuns așa de târziu? „Păi am plecat cu mașina, s-a înzăpezit (că era iarnă), ne-am întors înapoi și am venit cu trenul.” Și așa se făcuseră cele 5-6 ore. Pentru mine a fost un semn că lucrurile sunt reale.
-
În ce an ați deschis
cabinetul?
În anul 2006 am deschis cabinetul și am început să facem terapii: masaj
de relaxare și terapie inforenergetică.
-
De unde ați avut
resursele pentru a deschide cabinetul?
Părinții mei ne-au ajutat cu o parte din bani, cei din conducerea
Decovil ne-au ajutat cu altă parte de bani și pentru asta le mulțumesc și le
voi fi recunoscător toată viața. Ei au fost cei care ne-au încurajat și ne-au
susținut.
-
Când ați început, în
2006, exista deja o piață a masajului?
Nu. Masajul era privit ca un moft, iar oamenii
se fereau să spună că merg la masaj. Prin urmare nici recomandări nu aveam.
-
Și nu a fost riscant
din punctul ăsta de vedere?
Măi, am mers înainte, am zis că totul se poate.
Dacă la 99% dintre oameni le este frică sau nu vor un serviciu, există 1% care
vor vrea. Mă adresez lor. Mulți se concentrează pe cei care nu vor. Pe mine nu
mă interesează cei care nu vor, mă interesează cei care vor.
În urmă cu 5 ani am văzut un curs de hipnoză și
am simțit un impuls puternic să îl urmez. Dar noi aveam deja cabinetul, aveam
deja afacerea online cu mamicamea.ro. Afacerea cu mamicamea.ro a pornit din
altceva. Noi am vrut să facem un centru de pregătiri pentru nașteri cu educator
Lamaze. Am întâmpinat o rezistență foarte mare pentru această piață. Asta se
întâmpla în 2008.
-
Deci în 2008 în
Galați, era încă rezistență pentru educația prenatală.
Da, da. Când discutam cu medici ne spuneau:
„Ce-i aia?! Toată lumea știe să nască, cum să învețe despre sarcină, despre
naștere?”. Și văzând că așa stau lucrurile, ne-am reorientat și am
transformat-o într-o revistă online. Și am constatat că în alte orașe era
piață, iar în Galați, cu toată promovarea pe care am făcut-o noi, am investit
inclusiv în pliante - știu că nu e cea mai eficientă modalitate de promovare,
dar așa cum ne-am descurcat noi – aveam 1, 2 clienți pe lună. Nu ne acopeream
nici măcar costurile cu pliantele.
-
O afacere
funcționează dacă știi să o introduci la momentul potrivit?
Nu neapărat. Nici eu nu nu am știut să fac
educație la vremea respectivă. Acum aș ști ce trebuie să fac. Dar la momentul
acela cunoștințele mele de marketing era minime și am făcut ce am știut eu că e
mai bine. Și nu regret! Mulți regretă când au eșecuri. Eșecul este cel mai bun
profesor. Înveți ce nu merge. Este o lecție de viață. Uneori cam scumpă, dar e
importantă. Oricât de multe ți-ar povesti cineva sau ai citi, până când nu ai
trăit o anumită experiență pe propria piele nu înțelegi.
Încă sunt mulți care consideră că prin fluturași
puși la poștă faci marketing. Merge pentru anumite produse, dar pentru marea
parte de produse poți să creezi o imagine proastă.
-
Ai urmat cursuri de
business, management, marketing atunci când ați pornit? Sau te-ai ghidat după
intuiție?
Nici nu se făceau cursuri de genul acesta la
vremea aia. Mi-am urmat intuiția și ulterior, studiind, am realizat că multe
lucruri le-am făcut pe intuiție și le-am făcut bine. Da, am făcut și lucruri
greșite, dar au fost multe lucruri pe care le-am făcut bine urmându-mi
intuiția.
-
Cine au fost primii
clienți?
Primii clienți au fost din cunoștințe. Primul
client plătitor a fost mama unui fost coleg de școală care avea o problemă la
tiroidă și o durere de cap cronică. Și am ajutat-o cu terapia inforenergetică
și durerea de cap se ameliorase.
Ulterior m-am întâlnit cu fostul coleg pe stradă și mi-a zis că și
tiroida s-a rezolvat. Dar atunci nu prea aveam încredere în mine. Bine...primul
client plătitor în sensul că eu nu am vrut să iau bani și mi-a dat o pungă de
cafea.
-
Era rușinea de a
cere bani pentru munca ta?
Era o rușine pe care o simțeam pentru că exista
o prejudecată pentru cei care lucrau cu terapii care zicea că ce primești de la
Dumnezeu gratis trebuie să dai gratis. Și am avut și eu aceeași teorie și am
crezut în ea și îmi era rușine să cer bani. Dar mi-am dat seama la un moment
dat că oamenii au nevoie și dacă nu îi ajut eu cu metodele astea ei se duc și
dau mult mai mulți bani pe medicamente care poate îi ajută sau nu. Și trebuie
să trăiesc și eu. Dacă eu nu mă ocup de asta, nu ar trebui să am un alt job? Și
pot ajuta prea puțini oameni. Deci nu mai fac un lucru bun, chiar fac un lucru
rău.
-
Foarte bine punctat acest
subiect pentru că se întâmplă ca multora, în special din sfera serviciilor, să
le fie rușine să ceară bani pentru munca lor, mai ales dacă nici nu au
rezultate spectaculoase.
Legat de subiectul ăsta există studii făcute cu
vreo 5-6 ani în urmă care arată că eficiența terapiei și a medicamentelor este
determinată și de prețul lor. Adică cu cât sunt mai scumpe, cu atât oamenii
cred mai mult în eficiența lor și se vindecă. Prețul este un criteriu prin care
noi atribuim calitatea unui om, serviciu, produs.
-
Cum te-ai promovat
la început?
Am încercat la început prin prieteni. Dar am
învățat o lecție importantă: prietenii, colegii nu îți vor fi niciodată clienți
și nu îți vor aduce, clienți. Foarte rar și foarte puțin îți aduc clienți. Mai
mulți clienți au venit din necunoscuți care au beneficiat de serviciile noastre
și apoi ne-au recomandat.
Apoi am făcut site-ul Santamia.ro, am muncit
câteva zile și nopți și am învățat să îl fac. Nici nu l-am mai actualizat de
atunci, a rămas cu tehnologia de atunci. Am prezentat serviciile noastre, tot
ce făceam. Ideea este că la vreme respectivă l-am conceput atât de bine și am
creat o imagine atât de puternică în piață încât toți ne percepeau ca o frimă
foarte mare. Și ne sunau oameni din toată țara că doresc servicii de la noi.
Deci contează foarte mult cum este făcut
site-ul. Acuma este învechit, dar atunci a fost o chestie „wow”. Eram printre
cele mai cunoscute saloane din țară.
-
Super! Pe lângă
acestea ați mai adăugat ceva în timp la partea de promovare sau acum vă vin
clienți doar din recomandări?
Noi am mai mers pe un principiu, pe lângă cel de a te face cunoscut, de
a afla lumea de tine. Și anume: cea mai eficientă promovare este clientul tău.
Trebuie să te străduiești să fii bun pe domeniul tău, nu cel mai bun. Eu
trebuie să fiu mai bun decât am fost ieri. Este inutil să mă compar cu
altcineva.
-
Deci în primul rând
trebuie să ai un produs/ serviciu foarte bun ca să....
Nu! E o atitudine greșită. Niciodată nu va fi un serviciu foarte bun,
perfect. Mereu va fi nevoie de îmbunătățiri. Important este să ai un serviciu.... (continuarea în partea a doua)
Comentarii
Trimiteți un comentariu