Ce putem învăța de la frații gălățeni care produc croissante de 8 milioane de euro/an

Am citit cu mare atenție și curiozitate articolul despre cei doi frați gălățeni care produc și vând croiassante în valoare de 8 milioane de euro/an.

Cei doi frați gemeni au o fabrica de croiassante în Smârdan cu 250 de angajați, iar producția lor ajunge în toată țara și în străinătate.

Povestea o puteți citi aici, dacă nu ați făcut-o încă.

Sursa foto

Ceea ce vreau să subliniez din povestea care se întrevede printre rândurile articolului sunt următoarele aspecte:

1. Experiența. Cei doi frați nu sunt la prima afacere. Cu 15 ani înaintea acesteia au mai avut o activitate, oarecum conexă. De fapt, pornind de la domeniul în care au activat, au decis să facă această activitate.

„În 2002, Emil și Valentin Ancuța decideau să pună între paranteze o afacere cu dis­tribuție de produse alimentare și să înceapă o alta nouă – de această dată în producție. Distribuiau deja de câțiva ani produse către Metro și au ajuns la concluzia că supermarketurile vor da tonul în piață, astfel că seg­mentul lor de distri­buție își va pierde din putere. „Ne uitam la ceea ce făceam noi acolo și ne-am ales din produsele pe care le dis­tri­buiam. Ni s-a părut că asta ar fi nișa”

 Deci au simțit piața pentru că se învârteau în ea. Datorită experienței căpătate cu prima afacere au știut să prevadă puterea supermarketurilor. Nu au stat pe gânduri și au acționat. 

2. Răbdare și perseverență. Este foarte greu să o iei de la zero și să muncești, la început fără rezultate satisfăcătoare, doar având în minte imaginea succesului. Acea imagine îți oferă energia de a munci în continuare, problema este că doar tu o poți vedea. Ceilalți te cred abia după ce apar rezultatele.

Pentru afacerea celor doi frați a trebuit să treacă 15 ani ca să ajungă la o cifră de afaceri de 8 milioane de euro.

„La început este și greu să pornești, nu ai de niciunele“, mărturisește fratele mai mare, Emil  Ancuța. Inițial, au cum­părat o linie de fabricație „mai mult ma­nuală“ și au început astfel să descopere din tainele producerii celebrului prepa­rat asociat mai degrabă cu tradiția fran­ceză. În timp, s-au perfecționat.”

Da, ați citit bine! În timp s-au perfecționat. Păi, cum? Nu au venit de la început cu un produs perfect?? 

Așa cum spunea și Cătălin Dimofte în interviul pe care mi l-a acordat, nu trebuie să vii de la început cu un produs perfect. Toate sunt perfectibile. Important e să fie un produs acceptabil pentru piață.

3. Puterea de adaptare și de reacție. Afacerea creștea frumos când a venit criza. Produsul lor nefiind unul de bază, oamenii au renunțat la el. Au început presiuni din toate părțile și au fost nevoiți să găsească o soluție. ATENȚIE! Cuvântul cheie aici este „să găsească”, nu „să caute”. 😉

„Croissantul este un produs de lux în panificație. Omul poate să trăiască fără el, dar fără pâine nu poate“, explică Valentin Ancuța. Prin urmare, criza a fost o etapă dificilă. Nu au mai putut face dezvoltări, tocmai luaseră de la bancă un credit pentru in­vestiții, iar presiunile au venit apoi de peste tot, de la furnizori până la cele pe preț. „Orice modificare a prețului te-ar fi scos afară din piață“, spune acum Va­lentin Ancuța, adăugând că au reușit să treacă peste acea pe­ri­oadă fiindcă erau „prea mici“, compania având în acel moment un rulaj de 2-3 milioane de euro. Și-au mai adaptat și portofoliul de produse – au renunțat la ștrudele sau brioșe și s-au concentrat doar pe pro­ducția de croissante de dife­ri­te dimensiuni.

4. Cunoașterea avatarului de client. Nu veți întâlni nicio  afacere de succes care să nu știe cu precizie CUI vinde și CE vine.

„Produsul lor este unul consumat „din impuls“, în gene­ral de către persoanele de până în 40 de ani, și mai ales de către copii și studenți. De aceea, comerțul tradițional încă mai are o pondere importantă în afacerea lor.”

Fiți siguri că asta nu este tot ce știu ei despre avatarul lor de client.

5. Se concentrează pe soluții nu pe probleme. Deși au fooorate multe și din cele mari și ar putea să se plângă la nesfârșit, totuși ei privesc partea plină a paharului. Și continuă să își îngrijească fabrica investind în fiecare an.

„Iar dacă probleme cu forța de muncă nu au, se mai lovesc totuși de hopuri lega­te mai ales de utilități: în Smârdan nu au rețea de gaze – fabrica funcțio­nează cu GPL, curentul pică tot timpul – astfel că au fost nevoiți să investească într-un ge­ne­rator și, iarna, tirurilor le este greu să ajungă la fabrică din cauza dru­murilor înză­pezite. Chiar și așa, tot ei spun că trebuie mai degrabă căutate so­luții, în loc să fie mereu subliniate lipsurile. Oricum, investesc anual circa 500.000 de euro în fabrică, în principal în utilaje pe care le aduc din Italia sau Germania.”

Deci ce învățăm noi din acest articol? 

- Că ideile afacerilor de milioane nu vin peste noapte, ci se nasc din atenta observare a pieței în care actvezi deja.

- Că o afacere de milioane crește folosindu-se de experiența acumulată din afacerile nereușite de până atunci.

- Că o afacere de milioane, chiar dacă are experiență, are nevoie de timp și de perseverența ta pentru a se fortifia. Deci, răbdare....

- Că trebuie să fii mereu pe fază și să te adaptezi în situații de criză, nu să te scuzi că „nu se mai poate face nimic”

- Că trebuie să rămâi concentrat pe ceea ce ai bun și pe găsirea de soluții

- Că trebuie, neapărat, să îți cunoști avatarul de client. Despre cum să îți construiești avatarul de client am mai scris aici.

Sfat: citește printre rânduri. Cele mai bune povești sunt cele din spatele articolelor.

Spor la ridicat afaceri profitabile!