Ce să facem să avem rezultate mai bune la BAC? Și de ce scriu asta pe un blog de marketing

Răspunsul la întrebarea din titlu este: lăsând să dea BAC-ul doar elevii care chiar vor să studieze mai departe. 

Ieri am primit un email cu titlul ”Și tu ai probleme să îți găsești angajați?”, în care erau puse laolaltă situația de la examenul de Bacalaureat și problema forței de muncă. Rata de promovare la BAC anul acesta este de 71,4%, în timp ce România ocupă locul 3 în lume la dificultatea ocupării locurilor de muncă. I-auziti! Exista locuri de munca neocupate! Si in acelasi timp exista someri. Ceva nu se leaga, nu? 

În mail-ul primit eram întrebată cine este de vină și ce putem face în această situație.

Am început să îi răspund, dar răspunsul meu s-a transformat într-un articol care începe așa:

Nu vreau sa încep cu o stereotipie ca „sistemul nostru de învățământ este praf”, dar AȘA ESTE! Bănuiesc că știi despre ce vorbesc, doar l-ai simțit pe pielea ta.

Nu ar trebui să privim rezultatele la BAC ca pe niște dezastre. Dragilor!!! Restul de 29 -30% care nu au luat BAC-ul pot fi meseriașii noștri.

Photo by Igor Ovsyannykov on Unsplash

Da, este greu să găsești forță de muncă în ORICE domeniu. Știu asta foarte bine.

Sunt marketer și mă ocup de promovarea diverselor afaceri locale din Galați. Fiecare din clienții mei m-au rugat, la un moment dat, să le creez un anunț de angajare pe Facebook (pentru ei fiind ultima soluție, negăsind până atunci vreo persoană potrivită pe căile convenționale). 

Chiar săptămâna trecută am creat un anunț, cât se poate de diferit și neconvențional, pentru o pescărie. Domnul caută (în continuare) o persoană care să se ocupe de curățarea și tranșarea peștelui. Anunțul a prins foarte bine, a fost distribuit (oamenii distribuie când e vorba de angajare), a ajuns la peste 6.000 de persoane, dar s-a prezentat o singură persoană care nu a fost potrivită.

Munca, de orice fel, nu este o rușine!!! Nu putem lucra cu toții la birou, muncă curată, neobositoare fizic. 

Ceea ce face învățământul, în forma în care este acum, e că distruge diversitatea. Sunt 9 tipuri de inteligență, dar noi îi vrem pe toți olimpici la mate, informatică, fizică și chimie.

Photo by jesse orrico on Unsplash

Hello!!! Dar de un instalator bun nu ai nevoie? De un tâmplar talentat? Dar de o femeie care știe să facă curățenie bine nu ai nevoie?? Imaginează-ți viața ta fără constructori competenți, fără electricieni pricepuți. Dacă nu ar fi agricultorii, noi ce am mânca? 

Sau poate că trăiești deja asta....cât de greu găsești un om bun care să îți facă instalația la baie? Sau câtă nevoie ai de un om bun care să îți facă revizia corectă la centrală?

Noroc de Master Chef că s-a ridicat la rang de artă meseria de bucătar. 

Se tot bate apa în piuă cu cel succes, dar ce e succesul până la urmă? Este el mai important decât liniștea ta? 

Cum a apărut criza vârstei de mijloc

Dacă copilul nu ia note mari la mate are o problemă. Trebuie sa îl duci la meditație. 

Dar uită-te la geografie!! Poate acolo este primul și este pasionat de domeniu. Poate deveni un geolog, cine știe! Nu avem nevoie și de el (de geolog)??

Dacă copilul se foiește prea mult în bancă, nu are stare...du-l la medic și dă-i medicamente, sedează-l ca să stea cuminte și să asculte teoriile! Dar nu te gândești să îl dai la un sport...poate ajunge campion olimpic! Sau poate că este următorul Steve Jobs care va ridica o afacere de milioane (Da!! Ai nevoie de multă energie pentru asta).

Iar în ceea ce privește pe cei care iau BAC-ul și merg la facultate, dar trec ca Vodă prin lobodă prin școală....ei ajung să fie forța de muncă calificată, dar nepricepută, lipsită de motivație. De ce? Pentru că nu sunt pe vocația lor! Au reușit să se „târască” prin școală împinși de la spate de părinți, de frică, de rușine...și ajung să aibă o viață nefericită și neîmplinită, iar la 40 de ani trec prin ceea ce se numește „criza vârstei de mijloc”. 

Da! De aceea a apărut „criza vârstei de mijloc”. Nu ați observat că sunt din ce în ce mai mulți oameni care în jurul vîrstei de 40 de ani își schimbă radical direcția profesională? De ce oare?

Îndrumați copiii spre a-și găsi vocația

Eu știu că peștele de la cap se împute, dar de la coadă se curăță! Iar coada suntem noi, oameni buni!

Doamna învățătoare, Doamna/Domnule profesor, privește copiii din clasa ta, observă-i! Ce poate deveni fiecare? Unul e bun la cuvinte, altul la cifre, altul înțelege ușor care-i treaba cu straturile de pământ, altul reține ușor datele istorice, altul prinde din zbor limbile străine....dar nu pot fi toți buni la toate materiile. Este imposibil!! Fiți îngăduitori cu ei la materiile la care nu excelează.

Și mai ales, dragi părinți!! Voi sunteți primii care vă observați copii și realizați care sunt înclinațiile lor. Nu cereți de la ei perfecțiunea în toate. Voi sunteți perfecți?! Ați luat 10 pe linie la școală în fiecare an?

Mai degrabă, încercați să îi îndrumați spre a-și descoperi vocația. Fiecare om a venit pe această lume cu un scop, cu o treaba de făcut. Iar scopul este împlinit prin vocație.

O apreciez foarte mult pe Elena Mocănașu care susține seminarii despre vocație. A simțit această lipsă acută de orientare spre firescul fiecăruia, spre talentul natural și a pus cap la cap toate informațiile și experiența ei într-un seminar care oferă o nouă perspectivă, schimbă, ajută, îndrumă. 

Photo by Irina on Unsplash

La o reprezentață auto din Brăila am cunoscut o fată, agent de vânzare, care își face treaba cu atâta relaxare, naturalețe și profesionalism cum nu am mai întâlnit de mult timp. 

Aplică principii din vânzare despre care nu cred că a citit undeva. Pur și simplu vine din ea: știe să adreseze întrebările potrivite, fără să pară iscoditoare, ca să afle de la client nevoile lui și să îi recomande exact acea mașină care i se potrivește (sau să scoată în evidență acele caracteristici ale mașinii pe care clientul și le dorește). 

Reține detalii despre viața lui personală, iar la următoare întâlnire întreabă ce face familia, ce fac copiii (se conectează, leagă relații). Formalitățile legate de alegerea și cumpărarea unei mașini par atât de simple când le face ea.  

Toate astea pentru că este pe vocația ei. Este o persoană sociabilă, vorbăreață și atentă la cei din jurul ei, pasionată de mașini. Unde să își exprime mai bine talentul decât într-o reprezentanță auto (unde ai ocazia să conduci și să testezi tot felul de mașini)?

Această fată are un frate care a dat BAC-ul. Am întrebat-o la ce facultate se va duce? Răspunsul ei m-a surprins. „Ei, nu cred că se duce la facultate. Nu îi prea place cartea. Vrea să lucreze ca ospătar, este atras de asta.” Super!! Nu e o tragedie că nu-i place cartea. De ospătari buni nu avem nevoie? Sigura că da! 

Nu ți s-a întâmplat să dai peste un ospătar obosit și plictisit, astfel încât doar servirea lui să dea gust amar mâncării (deși bucătarul este chiar foarte bun)? Pe când un ospătar amabil, care știe să se vândă (Atenție! Ospătarul se vinde pe el, nu restaurantul) face ca mâncarea să aibă un gust și mai bun și tu să te simți special că ai consumat-o.

Photo by Guilherme Cunha on Unsplash

Lumea este în haos pentru că facem lucruri la care nu ne pricepem, și le facem doar pentru că „se câștigă bine”. Și pentru că nu ne pricepem, le facem de mântuială, după principiul „lasă că merge și așa”! 

Așa este? 

Însă, dacă ai merge pe vocația ta, chiar dacă pare să fie într-un domeniu în care, aparent, nu se câștigă bine, TU poți face diferența. Pentru că ești pasionat/ă, îți place ce faci și oferi valoare... ce se întâmplă?? Exact! Crește prețul! :)

Rezultatele la BAC nu sunt o tragedie (și nici măcar relevante), sunt o realitate pe care o putem și trebuie să o întoarce în favoarea nostră. Nu trebuie să ajungem toți doctori docenți (să vă mai aduc aminte câte titluri de „doctor” s-au eliberat de la Revoluție până azi?). Dacă am fi toți oameni de birou am locui în colibe, că nu ar avea cine să ne construiască case, am trăi în mizerie, că nu ar avea cine să facă curățenie și am mânca terci pentru nu ar exista cineva să creeze rețete gustoase.

Aș avea încă multe de spus pe această temă, dar mă opresc aici.

Cine este vinovat? Noi toți care ne complacem în această situație și nu facem nici măcar minimul de a privi cu alți ochi situația și de a-i lăsa pe copiii noștri mai relaxați. Se zice că din plictiseală se nasc ideile geniale.

Ce putem face în privința asta? Cred că reiese din tot ce am spus mai sus.

Vă rog cât pot eu de frumos, nu lăsați comentarii generalizate la acest articol. Cei care aveți exemple în jurul vostru de oameni care sunt pe vocația lor, spuneți-le povestea aici. Sau poate chiar tu, cel/cea care citești acum aceste rânduri, ți-ai descoperit vocația și trăiești din asta, împărtășește cu noi. Nu ține doar pentru tine. 

Învățăm câte ceva de la fiecare persoană pe care o întâlnim. 

Mulțumesc!